marți, 9 iunie 2009

Fantasticul nostru trup ...

Memoria senzorială este probabil cea care deosebeşte cel mai bine un trup de celălalt. Un gust, un miros, un sunet care pentru altul nu înseamnă nimic poate fi pentru tine declanşatorul unei întregi imagini din trecut. Pentru mine, de exemplu, gustul pe care îl are o felie de pâine unsă cu unt şi pe care presar sare şi lângă care beau o cacao caldă este un gust ce îmi aduce aminte de copilărie, îmi creează o stare de bine, o satisfacţie pe care alte mâncăruri nu mi-o dau. Acesta este pentru mine gustul copilăriei! Care este al vostru?

2 comentarii:

  1. Categoric felia de unt, unt moale in toate variantele posibile: unt cu sare, unt cu sare si ceai de tei indulcit, unt cu miere si ceai de tei neindulcit sau pur si simplu unt cu miere, sau... si as putea continua pana mi se da ban de cei de la blogspot.
    Categoric mirosuri din copilarie pe care nu le-am mai simtit ani buni, ca sa nu zic zeci de ani :))) daca pun la socoteala chiar varsta copilariei: un singur miros si m-am trezit instant langa casa parinteasca a mamei mele, desi nu am copilarit mult acolo, stand cu mana pe portita din fata casei, portita ce delimita curtea de pasari de cea principala. Am simtit lemnul rotunjit al portii, fara aschii si linistea pe care si uite ca e prima oara cand ma gandesc la asta, linistea mea si a celor din jurul meu pe care nu am mai regasit-o niciodata intr-un alt loc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că ai pus punctul pe i - sentimentul copilăriei pe care un gust sau un miros ţi-l readuc în interiorul fiinţei este liniştea. Liniştea că toate sunt la locul lor, aşa cum trebuie, părinţii sunt tineri şi sănătoşi, bunicii sunt acolo, iar eu, copilul, sunt protejat şi mulţumit şi ... acasă.

    RăspundețiȘtergere