unde e gardul ce desparte dragostea
de un poem? unde-i cuvântul ce rostit
e pentru el şi unde-i cel creat pentru voi
toţi? care e gândul ce iscat e numai pentru
doi şi când deschide poarta către lumea toată?
crezi că iubeşti doar pentru tine, pentru el -
şi te trezeşti cu foaia-n sânge inundată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu