În ce-o priveşte pe laureata acestui an, ea a stârnit multe şi diverse reacţii în România: dacă cu acest premiu se poate mândri sau nu şi România, dacă l-ar mai fi câştigat sau nu fără să emigreze în Germania, dacă s-o admirăm sau s-o punem la zid, dacă premiul e al scriitoarei/operei ei sau aparţine unei întregi comunităţi ...
Şi tot răsfoind, am găsit un interviu dat de scriitoare anul trecut ziarului Evenimentul Zilei din care am reţinut două idei utile:
- referitor la identitatea sa definitorie, Muller se consideră "un amestec": "M-am născut din părinţi germani, dar am fost socializată la Timişoara, într-un mediu românesc. Până la urmă, m-am educat singură." Odată cu plecarea în Germania, viaţa i s-a schimbat, dar "pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei."
- referitor la tema dictaturii, care predomină în cărţile ei, şi care se "datorează" experienţei ei româneşti, iată ce aflăm de la scriitoare: "Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele. A scrie este un lucru interior şi o responsabilitate: cine să scrie despre dictatură? A scrie mă obligă să intru în amănunt, în profunzime." (interviul îl veţi fi citit poate şi voi pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/799363/Herta-Mller-Daca-as-trai-in-Romania-de-acum-as-innebuni-a-doua-oara/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu