15 martie

Scriu acest post pentru a-mi exprima uimirea generată de ignoranţa unor jurnalişti care încă numesc ziua de 15 martie Ziua Naţională a Ungariei. Nu, 15 martie nu este Ziua Naţională a Ungariei, ci este Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, ea marcând izbucnirea Revoluţiei de la 1848 la Pesta. Această zi e celebrată în toate ţările în care trăiesc comunităţi maghiare, iar în Ungaria este declarată zi nelucrătoare. Statutul de Zi Naţională îl are data de 20 august, ziua Sfântului Ştefan, cel care a creştinat maghiarimea. Aceste două zile, 15 martie şi 20 august, alături de 23 octombrie, Ziua Republicii (rememorând revoluţia anticomunistă din 1956), apar ca sărbători naţionale şi zile nelucrătoare în Republica Ungară, dar Ziua Naţională de Stat a Ungariei este 20 august.

Înainte de a încheia, aş vrea să sper că, în loc de a critica la infinit naţionalismul maghiar, vom reuşi şi noi să declarăm proaspăta Zi a Românilor de Pretutindeni (30 noiembrie, dacă nu ştiaţi) ca zi nelucrătoare în care să ne sărbătorim cu conştiinţa apartenenţei la românitate.

La mulţi ani maghiarilor de pretutindeni!

Să o citim pe Muller

Răsfoiam şi eu netul căutând câte ceva despre Herta Muller, căci, recunosc, singurele lucruri pe care le ştiam despre ea înainte de Nobel era că se născuse în România şi emigrase în Germania şi că este scriitoare (dar fără să fi avut curiozitatea de a-i citi vreo carte). Dacă îţi place literatura, este firesc ca în această perioadă a anului să te intereseze cine a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, iar dacă pentru tine autorul nu e familiar, să vrei să te familiarizezi cu opera lui.
În ce-o priveşte pe laureata acestui an, ea a stârnit multe şi diverse reacţii în România: dacă cu acest premiu se poate mândri sau nu şi România, dacă l-ar mai fi câştigat sau nu fără să emigreze în Germania, dacă s-o admirăm sau s-o punem la zid, dacă premiul e al scriitoarei/operei ei sau aparţine unei întregi comunităţi ...
Şi tot răsfoind, am găsit un interviu dat de scriitoare anul trecut ziarului Evenimentul Zilei din care am reţinut două idei utile:

• referitor la identitatea sa definitorie, Muller se consideră "un amestec": "M-am născut din părinţi germani, dar am fost socializată la Timişoara, într-un mediu românesc. Până la urmă, m-am educat singură." Odată cu plecarea în Germania, viaţa i s-a schimbat, dar "pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei."
• referitor la tema dictaturii, care predomină în cărţile ei, şi care se "datorează" experienţei ei româneşti, iată ce aflăm de la scriitoare: "Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele. A scrie este un lucru interior şi o responsabilitate: cine să scrie despre dictatură? A scrie mă obligă să intru în amănunt, în profunzime." (interviul îl veţi fi citit poate şi voi pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/799363/Herta-Mller-Daca-as-trai-in-Romania-de-acum-as-innebuni-a-doua-oara/)
  

Iar pentru că distincţia cu care a fost onorată anul acesta nu o preocupa ("Nu fac nimic pentru Premiul Nobel, m-aş compromite în propriii mei ochi."), propun să o citim încercând să facem abstracţie de polemicile din jurul acestui eveniment, să fim "semblable" şi "frere" şi mai puţin "hypocrite lecteur".