Impresii de lectură - Urcan bătrânul şi tânărul Pavel Dan

Pavel Dan, "Urcan bătrânul", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, 344 pagini.

Scriitorul din Câmpia Ardealului răpus de cancer înainte de a fi împlinit 30 de ani a lăsat în urmă o zestre nuvelistică deloc de ngelijat. Dacă nuvela "Copil schimbat" se încadrează în registrul fantasticului, celelalte texte reunite în volumul "Urcan bătrânul" evocă lumea satului ardelean sau, în câteva cazuri, a oraşului.

Mai pline de forţă mi s-au părut cele dedicate vieţii săteanului ardelean, o viaţă sfâşiată între muncă şi suferinţă, sau între bogăţie, zgârcenie şi ură. Un nepot care îşi convinge bunicul să-i lase lui pămânul şi casa în defavoarea fratelui şi surorii sale ("Urcan bătrânul"), o înmormântare făcută cu mare zgârcenie şi amânată într-o zi de post de nişte oameni bogaţi, "gazde" ("Înmormântarea lui Urcan bătrânul"), un profesor revenit acasă, la ţară, să-şi înmormânteze tatăl şi să-şi ia mama cu el ("Zborul de la cuib"), un preot de ţară arestat de autorităţile austro-ungare şi însoţit tot drumul de sătenii pe care cu har i-a păstorit ("Îl duc pe popa"), un ţăran ce se aruncă în fântână necăjit de viaţa lângă o femeie haină ("Priveghiul"), un ţăran ce pleacă la târg să-şi ia vacă cu lapte - visul lui de-o viaţă - şi e păcălit de nişte şarlatani ("Precub") - acestea sunt câteva din temele sau personajele impresionante din cartea lui Pavel Dan.

Viaţa aspră a ţăranului ardelean care mănâncă la lumina focului din vatră pentru a nu prăpădi gazul de la lampă, bogăţia care, odată obţinută, strică sufletul, aduce ura între fraţi şi obsesia pământului, precum şi moartea, riturile de înmormântare, presimţirile legate de sfârşitul cuiva şi ura prelungită faţă de cineva şi când acesta s-a stins sunt câteva teme unificatoare ale volumului. O carte despre tristeţe, simplitate, munca pentru supravieţuire, opresiune, ură şi suferinţă.