sâmbătă, 19 septembrie 2009

odată

odată aerul din nări era mai pur iarba mai
rece dimineaţa - grea de rouă - în casa de
pe deal în nopţi de iarnă mai auzeai un
suflet respirând pereche doar câinii-n
depărtare latră a pustiu şi-acum ca şi
atunci şi drujba taie lemne c-un bâzâit
de toamnă prea grăbită doar ochiul tău
înconjurat de riduri blând clipeşte peste-a

copilului demult schimbată piele atunci nouă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu