duminică, 15 august 2010

Senzaţii montane

În postarea precedentă am prezentat perspectiva mea asupra excursiei montane de vara asta, scriind dintr-o suflare ceea ce mi-a reţinut atenţia. De data aceasta nu eu, ci trupul meu (care "ştie mai mult"), va nota experienţe scurte şi unice trăite în munte, fiind astfel o perspectivă eminamente subiectivă.
  • Blăniţa neagră a câinelui m-a ajutat să percep, într-o dimineaţă, particulele numeroase şi fine de apă din care e compusă ceaţa, plutind prin aer şi înconjurându-ne din toate părţile. Tot ea, neagra şi aspra blăniţă, forma un contrast puternic cu bobiţele de grindină, cam cât o zmeură, ce se aşezau pe ea şi nu se topeau imediat.
  • La urcarea spre vârf, călcând pe stâncile albe acoperite de licheni verzi, la un moment dat se auzea zgomotul înfundat al unui pârâu învolburat ce curgea pe dedesubt: călcam cu atenţie pe pietrele uscate şi auzeam vuietul apei pe sub pietre, o şi zăream din când în când, iţindu-se printre două pietroaie, dar umezeala şi răceala ei rămâneau ascunse acolo.
  • Florile de altitudine erau predominant galbene, dar ce plăcere să zăreşti garofiţele cărămizii, întrerupând galbenul din când în când!
  • Aproape de jnepeniş erau porţiuni cu ienupăr şi fenicul şi un parfum proaspăt, indicibil, de vegetaţie montană, condimentat cu miros de cimbrişor.
  • La urcuşul prin pădure mă sprijineam câteodată de trunchiul vreunui brad, pentru ca apoi să-mi râmănă o pată lipicioasă pe deget şi mirosul de răşină impregnat în piele.
  • Tot la urcuş îmi potoleam setea cu afinele dulci-acrişoare şi cu măcrişul cărnos şi acru ca lămâia.
  • În momentele când ne-a plouat, simţeam cum îmi bate ploaia pe piele, iar pantalonii erau atât de uzi încât pe dedesubt simţeam stropii de apă scurgându-se pe picioare.
  • Apa glaciară a Lacului Lung, atât de limpede, nu putea să cureţe în întregime zoaiele de la săpun, îi simţeam tăria adăstând pe piele, iar pielea rămânea fină, strălucitoare.
  • Când am intrat seara în apa Jieţului, am făcut câţiva paşi relaxată printre pietrele ude, pentru ca deodată să simt nişte ace de durere în picioare: răceala apei abia acum îmi penetra pielea, şi, chiar şi după ce ieşisem din apă, durerea încă se mai simţea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu