Şi aşa mă ia un dor de munte, de poteca de creastă sculptată prin iarba scurtă a golului alpin, cu neîncetata adiere a vântului, cu sunet de talangă undeva, pe fundal, cu atâta cer deasupra şi atâtea vârfuri dedesubt, în depărtare, cu sudoarea urcuşului gâdilându-ţi fruntea, cu acea sete sănătoasă uşor de satisfăcut cu aer curat în loc de apă ....
Ca să-mi mai alin dorul, ascult dorul altora.
Pastreaza-ti gandurile pentru la vara :D Eu mi-am propus cel putin doua creste. Sa speram ca ne ajuta si vremea :p
RăspundețiȘtergereEh, eu mă mulţumesc şi cu o singură creastă! Dar tot la vară să fie...
RăspundețiȘtergere