Winter reloaded

De astăzi s-a întors iarna. Ninge, dar nu ca-n poveşti, ci ca-ntr-o povestire fantastică sumbră, cu cer plumburiu, umezeală şi semiîntuneric ce anunţă posibile prezenţe supranaturale (neidentificate). Am vrut să surprind ninsoarea cu un bliţ ... parcă şi vedeam fulgii de nea suspendaţi, de parcă ar fi fost legaţi cu aţă pescărească de cer, parcă şi vedeam totul încremenit în jur, suspendat în timp, dar la ce bun? O asemenea fotografie ar fi pierdut esenţialul: foşnetul abia perceptibil al ninsorii, pe care cu greu îl mai auzi în tumultul oraşului, dar cu o ureche puţin antrenată, care-şi aminteşte acest foşnet dintr-o noapte târzie de iarnă cu zăpadă virgină şi o linişte aproape ameninţătoare (salvată doar de albul "atoateacoperitor"), cu această ureche antrenată îl poţi simţi şi acum, printre voci şi hârâitul maşinilor, printre uşi trântite şi croncănit de ciori.

Welcome back, dear winter!