Un an...

Astăzi se împlineşte un an ... un an de când tata nu mai e, fizic, printre noi.
Dacă la început l-am visat slăbit şi bolnav, acum îl visez mereu aşa cum era înainte de boală: plin de viaţă, robust, mereu cu zâmbetul de buze. Poate pentru că aşa vreau să-mi rămână în amintire. Iar faptul că îmi apare în vis, sau îl evoc cu diverse ocazii, îmi mai alină dorul de el!