Anul trecut, în mai, mergeam pentru prima dată cu Maria la Câmpulung. Am râs (deşi tata slăbise mult), am admirat liliacul ce niciodată nu făcuse atâtea flori (tata îl curăţase mai în profunzime decât de obicei) - aşa eram anul trecut.
Anul acesta, în mai, am revenit acolo pentru pomenirea de 40 de zile: lalelele galbene erau la fel de mândre ca anul trecut, liliacul n-a mai avut atâtea flori, iar tata nu mai era..
Timpul...
marți, 25 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi pare rau pentru pierdere....m-aemotionat scrisoarea dinainte....multa putere
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
RăspundețiȘtergere