Scurtă vizită pe blog

Ehh, de când nu am mai trecut pe aici... şi îmi e dat să văd că şi alţii din blogurile pe care le urmăresc au lăsat să treacă ani fără a le continua... Lumea evoluează în/înăuntrul internet/ului tot mai mult, eu mă îndepărtez de el, ies cu câte o fărâmă din el în fiecare zi. Facebookul mă dezamăgeşte pe zi ce trece, devine tot mai plin de lest ce merită aruncat cu totul dacă vrem să ne înălţăm, să fim liberi şi să trăim viaţa, nu să o postăm pe net sau să tragem cu ochiul la a altora... blogul rămăsese uitat într-un colţ, dar el săracul nu cere de mâncare, supravieţuieşte şi aşa, în muţenie şi întuneric.

Ziua se măreşte, cu un minut pe zi, lumina vine iar să ne cucerească. Ger, gheaţă, ceaţă, senin, lună plină, "noapte de cleştar" ... Somnul lin al copilului, cu o mână sub el, ieşită de sub plapumă, bradul ce doarme într-un colţ, o petardă izbucnind în depărtare, un om ce şi-a pierdut dragostea revine la oră târzie în căminul gol şi rece, tineri înveseliţi zăbovesc prin frig amânând despărţirea, eu cu pagina albă în faţă şi tastele sub degete pentru a pângări acest alb. Da, aşa arată noaptea asta bătrână de decembrie, atât de aproape că-i simt răsuflarea grea pe piele, iar căldura ei îmi înfioară ceafa. Noaptea mea de decembrie aici vrea să stea, să rămână prinsă pe foile astea impalpabile, inodore şi obositor de albe... Noapte bună, noaptea mea de decembrie!