"în loc cu verdeaţă de unde-a pierit toată durerea..."

Am muncit ani de zile lângă tine şi nu am reuşit să te cunosc, nu am reuşit să sparg scutul care te înconjura, să disting adevărul, să-ţi simt sufletul, inima. Ai ales să renunţi la viaţă pentru a-ţi păstra onoarea sau pentru a pune capăt suferinţei, umilinţei, ruşinii, sau pentru că ţi se răpise ceea ce era, până la urmă, viaţa ta - profesia , sau .... Nu te-ai putut ierta, te rodeau frustrări, dezamăgiri, ambiţii, invidii, iubiri şi uri,... şi atâtea care ne rod pe toţi, dar tu an de an ridicai un zid de apărare, tot mai puternic pe dinafară, care ascundea însă un suflet, o inimă ce se fărâmiţau pe zi ce trecea. Strigătul de ajutor dinăuntru era înăbuşit, aparenţa de om puternic era prea credibilă. Şi uite aşa am stat una lângă alta fără a fi acolo decât ca două practicante ale meseriei didactice... ca două drumuri paralele pe care o mică deviaţie produsă de comunicare le-ar fi putut apropia. N-a fost să fie şi tot ce ai ascuns în interior va rămâne o taină bine pecetluită sub lespedea funerară. Aveai viaţa înainte şi te puteai realiza profesional oriunde. Mare păcat că ai renunţat! Odihneşte-te în pace, Alina!