Debuturi

Maria a început să bifeze (de fapt nu ea, ci noi, părinţii!), la realizări, multe activităţi care încep cu "prima". În ultima săptămână din octombrie, a fost tare harnică în acest sens: luni, pe 26, ne-am trezit cu ea că merge de-a buşilea, miercuri a primit primul sărut de la un băieţel, iar la despărţirea de el a plâns (primii fiori ai dragostei ce vor fi repede uitaţi), joi i-a dat primul dinte (primul "pupinel" - cum l-a botezat tatăl ei), iar duminică, adică la împlinirea a 10 luni, a făcut la oliţă. După acea săptămână de debuturi, s-a mai oprit niţel, iar ieri a hotărât că e cazul să se ridice singură pe picioarele ei, sprijinindu-se de marginea pătuţului.

Ce ciudat intrăm în lume, cu câtă bucurie facem pentru prima dată lucruri care apoi vor deveni mult prea obişnuite ca să le mai conştientizăm (ar trebui s-o înregistrez cum chiuie cu gura până la urechi când se ridică în picioare), şi multe din aceste "prime dăţi" rămân doar în amintirea altora, de obicei a părinţilor ...