joi, 27 mai 2010
Şi ceva de bine ...
Şi uite-aşa, ne-a făcut ea un cadou de 1 iunie, în avans! Un cadou din care am învăţat un lucru: oricât de bolnav ai fi (fiziceşte sau sufleteşte), viaţa trebuie să-şi urmeze cursul, trebuie să te reintegrezi încet-încet în valurile ei, căci altfel, dacă nu eşti atent, te îneci într-o bună zi.
miercuri, 26 mai 2010
Ce se ascunde în spatele unui anunţ
Proprietarul vacii, "nea Titică" cum îi spun vecinii, e paralizat de peste şase săptămâni. Văduv, e îngrijit de fiica lui şi de fiul lui, printre picături, amândoi având serviciu şi fiind apoi ocupaţi cu gospodării mari (fân, animale etc.) Nea Titică nu mai poate vorbi, nu se poate mişca, dar în fiecare zi cere să i se arate vaca, vaca lui dragă, pe geam. Îi e frică să nu i-o vândă.
Am două amintiri cu nea Titică. Eram foarte mică într-o sâmbătă seara când a venit cu degetul tăiat în batistă, gâlgâind de sânge, să-l ducă tata la spital. Tăiase lemne cu circularul, iar doctoriţa, supărată, a mormăit : "Apoi nu vă mai potoliţi cu munca asta nici sâmbătă seara!" Apoi, pentru că nea Titică era cofetar, pe timpul lui Ceauşescu, la dânsul comandam an de an, de ziua mea, bomboane fondante ca să servesc colegii de clasă. Erau un deliciu, iar nucile trebuiau aduse de acasă.
Revin la prezent. Acum două săptămâni, ginerele lui nea Titică a căzut la pat, fiind dus de urgenţă la Bucureşti; se pare că are tumoare la creier, inoperabilă. De aici, decizia fetei lui nea Titică de a vinde vaca, pentru a cărei îngrijire nu mai are nimeni timp.
marți, 25 mai 2010
Acum un an ...
Anul acesta, în mai, am revenit acolo pentru pomenirea de 40 de zile: lalelele galbene erau la fel de mândre ca anul trecut, liliacul n-a mai avut atâtea flori, iar tata nu mai era..
Timpul...
luni, 26 aprilie 2010
Scrisoare
De când ai plecat, tată, nu mă mai gândesc la tine cu o strângere de inimă, cu întrebări nerăspunse, cu gândul la cât de mult ai mai slăbit, sau cât de palid eşti, sau câtă putere mai ai, sau câte dureri nespuse. De când ai plecat, mă gândesc la tine, în fiecare zi, cu o lacrimă în colţul ochiului, dar cu o linişte că acum eşti acolo, în locul „de unde a plecat toată durerea”.
Te-am văzut coborât sub lespedea albă, în zi de aprilie luminată, lespedea rece, tu rece, florile roşii nemairespirânde, dar după ce-au cimentat lespedea sigilând-o, m-am uitat în jur şi m-am liniştit. În sus sunt dealurile ce vor înverzi curând, pădurea de brad e aproape, să vâjâie vântul prin ea, iar în depărtare se văd munţii acoperiţi de zăpadă, munţii ce ţi-erau atât de dragi şi pe care i-ai cutreierat fie iarnă, fie vară.
Acum va veni, în sfârşit, primăvara, după cea mai lungă şi mai grea iarnă, vor înflori pomii şi-ţi vor împodobi mormântul cu miresme proaspete. Şi biserica din deal va veghea clopoţind duminica, şi munţii te vor saluta, milităreşte, cu mâna la creştet, iar noi te vom avea întotdeauna în gând pentru că aici vei fi mereu viu, trăind din plin alături de noi, zi de zi.
joi, 1 aprilie 2010
De Paşti
vineri, 26 martie 2010
De la Bach la Nokia şi înapoi
Eu una, ca fericită posesoare a unui bătrân Nokia 1100 (speculat cu ceva timp în urmă ca fiind cel mai scump telefon al momentului ), am bucuria de a savura o varietate de tonuri de apel, împreună cu Maria, dar două dintre ele îmi plac cel mai mult, Badinerie şi Fuga. Amândouă sunt compoziţii aparţinând lui Johann Sebastian Bach şi vă propun să ne delectăm împreună cu variantele complete şi originale ale celor două piese simfonice ajunse banale tonuri de apel pe telefon:
Şi, că tot veni vorba de Bach, duminică, pe 21 martie, s-au împlinit 325 de ani de la naşterea sa.
joi, 25 martie 2010
Blagoveştenia - superstiţii şi tradiţii
Tot azi se spune că sosesc rândunelele. Este o sărbătoare a păsărilor, care trebuie îmbunate prin ofrande pentru a nu dăuna recoltelor.
Cucul e în tradiţie o pasăre cu calităţi sfinte. Cântecul său trebuie să te prindă vesel, sătul şi cu bani la tine, ca să fii aşa tot anul, iar creanga pe care a cântat îţi vesteşte sănătatea pentru anul aceasta: dacă e verde, vei fi sănătos, dacă e uscată, vei boli. Creanga trebuie purtată în sân dacă vrei să asculte lumea de tine ca de cuc.
De Bunavestire se ară, dar nu se seamănă. În curţi, la sate, se face un foc în curte, se pun pâine, sare şi apă - toate ca o ofrandă pentru îngeri - pâinea şi sarea fiind date apoi de pomană. Un alt obicei ţine de alegerea pomilor roditori, care sunt "ameninţaţi" cu securea: "Dacă nu rodeşti, te tai". Ouăle din această zi nu se pun sub cloşcă, superstiţia spunând că nu vor ieşi puii sănătoşi. Albinele sunt astăzi eliberate din stup printr-o potcoavă, pentru a fi "tari ca fierul". Se scot vitele la soare, ca să fie sănătoase. Apa din zăpada topită se strânge azi pentru a constitui leac, pentru curăţirea corpului sau pentru a apăra casa de duhuri rele. Casa se afumă cu tămâie pentru a fi ferită de animale sălbatice şi de duhuri rele.
Mai multe superstiţii fac din această zi o "oglindă" a anului: soţii nu se ceartă între ei, ca să nu se certe tot anul; bărbaţii nu beau peste măsură, pentru a avea capul limpede tot anul şi se trezesc devreme pentru a nu fi somnoroşi tot anul. Iar dacă vremea de azi e frumoasă, tot anul va fi bun.
Se mai spune că vremea de Blagoveştenie o vesteşte pe cea de Paşti şi că dacă a dat frunza verde de Bunavestire, anul va fi îmbelşugat.

