Fantasticul simplu, de zi cu zi

Astă seară am avut o experienţă cu înţeles ambiguu: unii ar cataloga-o drept "transfer de energie negativă", alţii - o pură întâmplare.

După gustarea de după-amiază şi ieşirea la aer, Maria a început brusc să plângă şi nu o mai puteam opri. Ca ultimă soluţie, m-am aşezat în pat pe spate ţinând-o pe burta mea şi mângâind-o uşor pe spate. Încet-încet s-a liniştit, pentru ca deodată să simt o durere surdă în stomac, care a persistat încă vreo oră după aceea. Oare durerea aceea s-o fi supărat aşa de mult pe copilă?

Acesta este fantasticul zilei de azi...

În aşteptare

Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă este titlul memoriilor criticului Nicolae Manolescu, în curs de apariţie la Editura Paralela 45. În aşteptarea paginilor calde, curate şi frumos mirositoare ale cărţii, vă puteţi delecta cu fragmente virtuale sau pe foaie de ziar în Academia Caţavencu.

Sfânta Paraschiva

14 octombrie este zi de sărbătoare, Sf. Paraschiva, ocazie de a puncta câteva informaţii în legătură cu această sfântă:

• Probabil cea mai cunoscută sfântă ale cărei moaşte se află în România; născută în Tracia, în sec. al XI-lea, a trăit numai 27 de ani. În sec. al XVII-lea i-au fost depuse moaştele în Moldova, la biserica Trei Ierarhi, bijuteria arhitectonică dantelată a Iaşilor. Veşmintele moaştelor se schimbă în cursul anului, sfânta purtând veşminte deschise la culoare la sărbători şi închise la culoare în posturi; ritualul de înveşmântare se desfăşoară în Catedrala închisă.

• Este ocrotitoarea săracilor şi a tinerilor.

• Etimologic, "paraschiva" înseamnă în greceşte "pregătire (de sărbătoare)", desemnând totodată şi ziua de "vineri" (şi aici ne aducem aminte de Sfânta Vineri din poveşti, cu bunătatea şi justeţea sa). Astăzi puţini copii mai primesc numele de Paraschiv(a), în ciuda popularităţii acestei sfinte în România, în prezent fiind aproximativ 60.000 de români purtători ai acestui nume.
  

• În viaţa păstorilor, Sf. Paraschiva marchează pregătirea pentru iernat a turmelor, precum şi prăşirea oilor, care acum nu mai sunt separate de berbeci, pentru a naşte astfel în apropierea Paştilor; tot această zi marchează deschiderea unor târguri pentru valorificarea produselor pastorale.

• Ca superstiţii, ciobanii nu cioplesc astăzi lemnul, ca să nu iasă mieii tărcaţi şi să le fie blăniţa bună pentru cojoace. De asemenea, nu se lucrează şi se posteşte, de teama apariţiei unor boli.

• Tradiţional este pelerinajul credincioşilor la Iaşi, ei purtând asupra lor şi hainele celor bolnavi. Această tradiţie se păstrează din plin, deşi s-a comercializat totul în jurul ei.

Să o citim pe Muller

Răsfoiam şi eu netul căutând câte ceva despre Herta Muller, căci, recunosc, singurele lucruri pe care le ştiam despre ea înainte de Nobel era că se născuse în România şi emigrase în Germania şi că este scriitoare (dar fără să fi avut curiozitatea de a-i citi vreo carte). Dacă îţi place literatura, este firesc ca în această perioadă a anului să te intereseze cine a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, iar dacă pentru tine autorul nu e familiar, să vrei să te familiarizezi cu opera lui.
În ce-o priveşte pe laureata acestui an, ea a stârnit multe şi diverse reacţii în România: dacă cu acest premiu se poate mândri sau nu şi România, dacă l-ar mai fi câştigat sau nu fără să emigreze în Germania, dacă s-o admirăm sau s-o punem la zid, dacă premiul e al scriitoarei/operei ei sau aparţine unei întregi comunităţi ...
Şi tot răsfoind, am găsit un interviu dat de scriitoare anul trecut ziarului Evenimentul Zilei din care am reţinut două idei utile:

• referitor la identitatea sa definitorie, Muller se consideră "un amestec": "M-am născut din părinţi germani, dar am fost socializată la Timişoara, într-un mediu românesc. Până la urmă, m-am educat singură." Odată cu plecarea în Germania, viaţa i s-a schimbat, dar "pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei."
• referitor la tema dictaturii, care predomină în cărţile ei, şi care se "datorează" experienţei ei româneşti, iată ce aflăm de la scriitoare: "Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele. A scrie este un lucru interior şi o responsabilitate: cine să scrie despre dictatură? A scrie mă obligă să intru în amănunt, în profunzime." (interviul îl veţi fi citit poate şi voi pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/799363/Herta-Mller-Daca-as-trai-in-Romania-de-acum-as-innebuni-a-doua-oara/)
  

Iar pentru că distincţia cu care a fost onorată anul acesta nu o preocupa ("Nu fac nimic pentru Premiul Nobel, m-aş compromite în propriii mei ochi."), propun să o citim încercând să facem abstracţie de polemicile din jurul acestui eveniment, să fim "semblable" şi "frere" şi mai puţin "hypocrite lecteur".

Între da şi nu

Mâine e vinerea de dinaintea Sf. Paraschiva, şi am dat peste interdicţiile şi sfaturile impuse de superstiţii + obiceiuri:
- nu se lucrează, dacă vrei să ai noroc în căsnicie, să ai parte de avere şi de sănătate;
- nu se coase (zice-se că e pericol de orbire!);
- se fac cumpărături şi pregătiri de iarnă;
- coliva făcută acum are proprietăţi tămăduitoare.
Oare cine le mai ştie? Bunicii noştri, poate ...

o melodie pentru mari şi mici

Chris Spheeris-Always
Asculta mai multe audio Muzica

Călătorie în timp

O călătorie în timp, cu mai bine de o sută de ani în urmă, prin intermediul cărţilor poştale, în spaţiul nord-argeşean pe http://monografia.muscel.ro Drum bun şi nu uitaţi să vă teleportaţi înapoi în 2009!